Bataia la poarta unde-au zburat pasari de metal
M-a sagetat brusc in terminatia nervoasa-a ghetii.
Vreau inauntru sa te memorez.
Ma opresc la timp...la timpul trecut.
Gandurile mi le arunc in strada.
Daca ma vezi (plecand) sa nu ma strigi pe numele adevarat.
Sa nu-mi vorbesti. Cuvintele au prins o forma muta,
Logica tacerii si numaratoarea de la 1.
Nu vom da mana si nu vom recunoaste ca fiecare a facut parte din sirul de renuntari a cuiva.
Ca gemetele, urletele si durerile ni le-am rasturnat intr-un pahar berzelius pe care l-am pus cu gura-n jos.
Iubim singuri.
Stop! Cardiac
miercuri, ianuarie 21, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu