L-am castigat la zaruri pe vremea cand stateam cu genunchii juliti pe marginea unui pat alb, al carui baldachin era chiar el. Putea sa il castige doamna de alaturi. L-am castigat eu, l-am pierdut eu… Cu gandul marsav/firav/inutil/alunecos/viclean al aceluiasi dor construit si recunoscut cu greu l-as mai striga pentru ultima oara! Dar ce folos?! Da, stiu raspunsul e de data asta la mine. El a avut aproape toate raspunsurile in simetria sinceritatii sale mascate a ceea ce e de fapt, in jocurile de care nu se dezminte. L-as provoca la inca unul: de data asta CUNOASTE-MA!

Nu sunt decat partial ceea ce am fost!
Nu sunt cea mai erotica jucatoare a lui.
Nu sunt adrenalina dintre un bisturiu si o bucata de carne vie sau pe jumatate moarta, nu sunt eu cea care sa il domine asa si nici nu ar vrea asta.
Nu sunt eu cea care sa inteleaga cum se pierde la varsta lui, cand ar fi putut sa se tot pierda pana acum.
Nu sunt cea care sa inteleaga lipsa timpului din spatele vacantei in care e mereu pierdut si de negasit.
Nu sunt atat de altruista ca sa inteleg intru totul egoistul din el.
Nu sunt cea care sa il inteleaga asa cum s-a asternut si s-a expus in fata mea.
In schimb l-as putea intelege pe cel din spatele constructiei sale.
L-as intelege! I-as acorda timp, pentru el as fi mama care nu l-a nascut, prietena prostituata de pe trotuarul lui gol.

A aparut in vremea celei mai mari si mai urate furtuni din viata mea. A fost ploaia acida pe care mi-o doream sa ma trezeasca si pe care sa o simt pana cand pielea mi-ar fi reactionat nefiresc. Mi-ar placea ca din cand in cand sa mai lase sa ploua cu el peste mine. Sa nu taca pentru totdeauna, acum cand am invatat eu sa o fac. As vrea sa il uit in etape si nu tot deodata. Intuiesc foarte bine cum e de fapt iceberg-ul meu drag, realitatea visurilor mele... Si il sarut in gand, ca de cele mai multe ori, sperand ca macar in gand il pot topi putin cat sa creez o fisura pe unde sa ma pot strecura.
Nepermis de multe ori l-am gandit, l-am dorit, l-am avut si l-am cersit.

In forma mea ciudata de egoism, i-am inselat probabil asteptarile, ascuzand si acum as-ul acestui fapt, am facut-o din ratiuni cuminti insa duse la extrem. L-am castigat in pariul cu durerea si il voi ierta pentru cine nu va sti si nu va putea sa o faca. El...el sa ma ierte pentru cea cu al carui nume se potriveste mai presus de pamantesc... Mi-as fi dorit de multe ori sa fi avut puterea de a inventa cuvinte si de a exprima exact ce simteam, de a inventa o noua arta si de a-l face pe el, singur, sa o inteleaga, sa inteleaga ca pierde totusi facandu-se ca nu observa si vazandu-si de viata in maniera cea mai hoteasca si demna. Mi-as dori sa inchei capitolul "feeling in vain", las loc si altora si sa incep oficial capitolul simplu al zilelor de nastere si al onomasticilor noastre trecute in reminder, poate...al telefoanelor date din interes sau doar sa ne intrebam "ce mai faci?".

Nu ii port pica. Nu il plang. Nu plang. Interesting to meet him. Iar daca pamantul e cu adevarat rotund, ne vom mai revedea poate in vremuri mai bune pentru fiecare sau pentru a juca acelasi joc.



Eros Ramazotti -Non ti prometto niente-
Asculta mai multe audio Muzica »