Eu in ochii celui mai bun prieten al meu

Simt nevoia acuta sa ma laud. Tocmai ce am citit post-ul dragului meu prieten al carui nume din pacate, desi ma roade foarte tare, nu il pot da/scrie/spune aici. Era vorba despre femeile din viata lui si mare mi-a fost uimirea sa ma regasesc acolo. Forma in care m-am gasit mentionata este aceasta:

"Popa...heheeee...Popa, draga, daca citesti aceste randuri, sa stii ca mi-a fost foarte greu sa descriu modul in care te vad eu pe tine. Intr-un timp iti ziceam "mama", dar imi dau seama ca nu eram foarte precis, in spusele mele. Tu esti genul de femeie, ce roieste in jurul unui barbat de care s-a lipit emotional (amical fai, nu te gandi la prostii) si care devine cel mai bun prieten al lui. Ce m-a ofticat intotdeauna este faptul ca nu bei si nu beau bere, pentru ca eu cred ca ne-ar fi stat foarte bine impreuna uitandu-ne la meciuri. Cu tine daca vreau sa scuip, nu ma sfiesc, cu tine daca vreau sa vorbesc cu "carne", nu ma abtin; cu tine daca vreau sa ma iau de femei, tu imi zici cum s-o fac. Cu tine pot sa ma bat, cu tine pot sa fac glume pe care nimeni altcineva nu le-ar gusta, cu tine pot sa fac filme, cu tine pot sa fac scenarii, cu tine pot sa fac orice pot face cu "prietenul perfect". Si ai un avantaj asupra acelui prieten: tu esti femeie. Ceea ce ma avantajeaza si pe mine si ma face sa te pretuiesc cu atat mai mult."

Este omul de care m-am atasat intr-un mod foarte frumos inca din primele zile de facultate(daca e un motiv pentru care regret ca s-a terminat perioada asta este pentru ca nu am sa mai pot sta pe scari la prima oara, pana sa intram la cursuri, sa il vad cu Red Bull-ul in fata si sa ne fumam plamanii pana la prima ora de curs in timp ce el imita diversi actori mai mult sau mai putin in viata, din filmele vechi romanesti).

Dupa cum spuneam a fost un soi de chimie intre noi cu totul altfel decat in mod normal intre un barbat si o femeie, o secunda nu l-am vazut altfel decat un foarte bun prieten(desi arata foarte bine si mai nou detine si "patratele") chiar daca atunci cand urca scarile in fata mea ii admiram curuletul cu glas tare. Este omul care a facut special pentru mine cele mai bune pulpe de pui cu salata si cartofi prajiti cand aveam cea mai mare nevoie de asta. Este omul cu care am baut in Chicago nopti la rand pana eu incepeam sa plang, pentru ca asta e efectul pe care il are bautura asupara mea. E omul care a inteles mereu cand nu am putut sa fiu "prezenta" la unele iesiri. Este singurul om pe care am sa il aplaud frenetic cand canta la karaoke.

Este cel de la care am copiat la examene, este cel care mi-a facut o ditamai vanataia cand mi-a tras in joaca un pumn, este cel care imi tragea matza de coada la propriu prin casa(pe vremea cand il aveam pe dragul meu Jorj). Este cel cu care pot sa vorbesc de la Kant la sosete si pe umarul caruia nu am sa pot plange prea mult pentru ca ma va face sa rad imediat. Este cel care a umblat dupa adeverinte pe la scoala si pe la fostul meu loc de munca in locul meu, cand eu eram intr-o stare jalnica intr-un loc cu mult alb. Este omul pe care nu m-am suparat niciodata si nici nu cred ca se va intampla asta. Este cel pe care l-am luat asa cum este si a inteles asta si m-a luat asa cum sunt si am apreciat asta.

E un tip incredibil de istet si inteligent cu care pot face exact ce a scris el despre mine si mult mai multe(la un moment dat ne gandeam chiar si la afaceri:)). Este cel caruia ii spuneam "fiule" cu mare drag si nici macar nu mai stiu de unde s-a pornit relatia asta "mama-fiu". Este singurul prieten (fara "a" la sfarsit) pe care il consider si il voi considera altfel mereu pentru ca la un moment dat, tot in Chicago, dupa ce eu bausem bine, el a mai venit cu un pahar de vin si in timp ce ciocnea cu mine mi-a spus "Fritz..., friends forever!". Mai sunt atatea de spus despre el si despre "noi", dar mai sunt si atate de trait de aici incolo impreuna...!